Abur amestecat cu fum de tigara. Geamuri prinse in cuie mici pe jumatate ruginite, sub o perdea de urme de ploaie. Lume multe, agitatie.
Miros de pilaf si coliva. Este o inmormantare. Nu inteleg mai nimic, nici macar cantecul popii. De-abia vad ce este pe masa. Raman fascinat, obsedat chiar de niste paharele mici din sticla albastra, in care se tot toarna un lichid alb-galbui cu miros intepator. Un sat de campie, pe la inceputul anilor '80.O casa cu un miros ciudat, nemaintalnit. Un fel de ceva pe baza de smoala folosit ca si combustibil de soba. Un geam rece si un pridvor neprimitor. Afara ploua neincetat. E oare martie sau aprilie? Privirea imi ramane fixata pe un pom tanar caruia i-au dat deja frunzele. Verdele lor este ireal. Stropi de apa se preling pe scoarta. Astept ceva cu nerabdare. Probabil sa plec. Oras la marginea Vechiului Regat. Aceiasi ani '80.
Noapte calduta de vara. Oras de campie, locuri cunoscute. Intr-o mana tin o mogaldeata care chicoteste din cand in cand. Cu cealalta mana arat spre un grup de luminite pe cerul linistit de vara. In multime, ochii imi raman pret de cateva minute pe Mizar si pe timidul sau frate Alcor. Am zburat 30 de ani in viitor.
Mai multe femei intra in casa. O usa cu un model straniu la exterior mi se inchide in fata. Mi se spune sa astept afara. Sau poate nu am vrut sa intru. De-abia ajung la clanta. Rochii lungi, bogat decorate. Mister. Intrebari fara raspuns. Nu pot uita acea usa blestemata. Dincolo probabil e o alta lume. Una mai buna. Si totul devine un sir lungi de usi care se lasa deschise cu greu. Clanta e tot mai jos dar usa e la fel de greu de deschis. Sau poate e o simpla iluzie.
Un tavan. Acelasi tavan. Semi-intuneric, asa cum mi-a placut dintotdeauna. Oboseala. Un fel de oboseala. Dilema: sa ma lupt sa tin ochii deschisi sau sa ma las purtat de val in necunoscut. E capatul unui drum. Zambesc. De cate ori nu m-am gandit la momentul asta? Mergem inainte. O lumina puternica. Imaginile se topesc. Totul e alb si nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu