Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea a VII-a)

Ma intorc de la petrecerea de Craciun a firmei. Am iesit din Bucuresti de la Fratelli mult mai usor decat la dus. Ies in "deneu".

Ceata devine tot mai deasa. TIR-ul din spate vrea sa ma depaseasca dar se repliaza cand vede ca nici farurile lui nu strabat prin pacla din fata. Reduc pana la 60... Sorb dintr-un Red Bull rece, desi e aproape 3 dimineata. Vreau sa fiu sigur ca nu ma ia somnul, desi sunt mult mai departe de asta decat am fost in alte dati.

"Geniul" (pustiu) din fata arunca apa pe parbriz crezand ca il ajuta la ceva. Bine, arunca apa pe parbrizuri (sau parbrize? Ptiu, drace, am dat in boala lu' Baseasca aia mica) ca jumate a dat la mine. Prietene, nu e de la parbriz murdar, e ceata!

La Barcanesti il vad tras pe dreapta. Baietii de la rutiera vor sa-i ureze la multi ani. Sau felicitari - din cate vad e singurul "castigator".

Nu o iau pe centura. Prefer sa merg prin oras de data asta. Am fost inspirat: in oras nu e ceata, semafoarele sunt mai toate pe intermitent (mai putin ala de la UPG - deh, poate se trezeste vreun student la 3 noaptea sa-si cumpere iarba, pardon de-ale gurii, de peste drum) iar eu am prioritate de la Hipodrom si pana la Nord.

Ajung acasa si ma apuc sa bloguiesc cu infrigurare pana nu se sterg ideile din cap, in timp ce pozele de la party se downloadeaza in calculator. Hainele imi duhnesc a miros imputit de fum de tigara. Nu e de la mine. M-am lasat acum mai bine de 2 luni. E de la bietele suflete inca prizoniere ale fabricii de cancer numita tutun.

Noapte buna, copii!