Road trip across Europe

No, it's not about road trip memories. It's about something I said I would do, sometimes in the near future.

I'd like to go on a trip across Europe, from Bucharest to Barcelona and back, through Hungary, Austria, Germany, France and of course, Spain. It would be quite an adventure, something to talk about for years. Something to remember for the rest of my life, something to capture in photos and share with friends.

Magie in alb-negru

Nimic nu se compara cu farmecul filmelor vechi in alb-negru. Au un farmec aparte, ceva ... nu stiu ce, dar care le lipseste filmelor din perioada moderna.

Dans le détroit du Lac Érié (In the strait of Lake Erie) - part 4

A piece of Romania, in the heart of America

Michigan is home to some 40.000 Romanians, the 4th largest community in America. It’s almost impossible not to meet Romanians on the streets, especially in the suburbs of Detroit. Although most of them have been Americanized, you can still see the home land in their eyes and soul. And let’s not forget their overwhelming hospitality, something most people back home have long forgotten.

Dans le détroit du Lac Érié (In the strait of Lake Erie) - part 3

Motor Rock City and the green Michigan

When you say Detroit you say automotive, as the city is home of the Big Three companies: Chrysler, General Motors and Ford and it hosts the famous North American International Auto Show, where concept cars are introduced to the public. Also, in the suburbs of Detroit there is the Henry Ford Museum, the largest indooroutdoor history museum, a National Historic Landmark.

Dans le détroit du Lac Érié (In the strait of Lake Erie) - part 2

People

The second thing that struck me upon arrival as a European was the people (right after the buildings, of course). There was something different about them compared to what you usually see in Europe. It took me a while to realize what it was, and it happened in a funny way...

Dans le détroit du Lac Érié (In the strait of Lake Erie) - part 1

America through the eyes of a European

Somewhere in Great Lakes area a river travels south from Lake Saint Clair to Lake Erie. It is there that Antoine de la Mothe Cadillac with fifty-one French Canadians founded a settlement called Fort Ponchartrain du Détroit, back in 1701. In our days the city that got its name from the Detroit River (French: le détroit du Lac Érié, meaning the strait of Lake Erie) stretches over an area of 143.0 square miles (370 km2) and it is known to the entire world as a traditional automotive center.

Am citit candva o carte (partea I)

Una din putinele carti care m-au impresionat, este o carte (sau cartulie) pe care am citit-o in perioada liceului. Atata efect a avut cartea asta asupra mea, incat nu numai ca-mi amintesc si acum de ea ci chiar reusesc sa retraiesc sentimentele ce le-a trezit in mine acum mai bine de 15 ani.

Despre femei (partea a III-a)

Deci sa continuam cu categoriile. Poate unii dintre voi asteptau cu nerabdare continuarea. Sau poate nu :))

Un cititor nou

Mai tineti minte episodul ala din Seinfeld - The pool guy, cand George spune ca daca Susan logodnica lui se imprieteneste cu Jerry, Elaine si Kramer the worlds collide?

Stupid me?

Tocmai am refuzat un masaj thailandez cu finalizare.
Motivul? Tipa era din ... Slobozia :)))

So ... stupid me? :)))

About the dark side

So I was talking with somebody about this movie - The Black Swan. I haven't seen it and I don't know if I ever will, altough I like some of the actors. It's just that the title suggests the movie itself is boring.

The thing is this "somebody" tells me she doesn't think (Yes, it's a she. Now wipe that devilish smile off your face. It's not what you think.) one can activate the dark side in him/herself by using the power of suggestion.

Dobitocii soselelor - inca o data

Nici n-a trecut o luna de la anteriorul eveniment de genul asta, ca deja m-am trezit stand la coada pe DN1. Yes, again. Si din nou in faimoasa curba de la intrarea in Saftica. Si din nou unul a intrat pe contrasens in niste oameni nevinovati. Si din nou, dobitocul venea dinspre Bucuresti.

Sfantul Paul? Give me a break!

Am dat like la o chestie pe Facebook - se numeste AFCN (as f**e ceva nou). Na, ca tot omul :P Sau, in fine ... aproape ca tot omul :)))

Pana aici, nimic neobisnuit. Chestia e ca unora nu le-a picat bine. Adica cica e vulgaritate.

Pai stati asa putin... Adica scrie pe undeva, pe mine ca sunt Sfantul Paul sau ce? Adica eu n-am voie sa f*t, sau cum?

What Facebook is lacking

I think Facebook is incomplete ... I do! I mean, think about it: it is supposed to take care of our social lives, right? What does social life mean - interacting with other people, isn't it? Well, let's see how Facebook does this...

Despre barbati (partea a II-a)

Cred ca nu se poate vorbi despre barbati fara a pomeni si despre chestiunile care au generat zicale gen women ... can't live with them ...

Deci este vorba despre incercarea noastra (esuata dupa parerea multora), a barbatilor, de a intelege femeile si despre ceea ce unii le-ar numi problemele noastre cu ele.

I am Leonidas

I did it. 13 km (8 miles) on foot through my hometown. From West to North, downtown to South and back. After 10 years of nicotine and sedentarism, I decided to make a change. And today, I made a big step towards that.

Despre barbati (partea I)

Dupa cum spuneam si aici, corect este sa vorbim si despre barbati. Bine ... sa vorbim ... de fapt vorbesc (adica scriu) eu iar voi cititi :)

Se spune ca barbatii sunt niste oameni simpli (nu zic din topor, cum ar vrea niste rautacioase, pentru ca totusi vorbesc despre specia mea :))). Nu m-am prins daca in comparatie cu femeile, sau asa in general. Eu spun ca este adevarat, insa exista si exceptii. La urma urmei, unde nu exista exceptii?

Despre femei (partea a II-a)

Am avut ocazia, in niste ani de viata, sa cunosc o gama variata de femei. Scuze pentru folosirea cuvantului gama in acest context - poate nu e cel mai potrivit. In general am asociat fiecare tip de femeie cu un anumit ... nu sentiment, ci hai sa-i spunem feeling - varianta in engleza mi se pare mai la obiect. Apoi, in timp, cand imi venea in minte d-ra X sau Y hop si feeling-ul.

BLACKOUT

24 h - no facebook, no messenger, no forum

Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea a III-a)

Am impresia, de la o vreme, ca imi e din ce in ce mai greu sa ma obisnuiesc cu viata de la Ploiesti. Parca era mai usor in primele luni. Bine, zic viata dar de fapt singuratatea e cea care ma omoara. Psihic vorbind.

Ma mir si eu cat rau psihic pot sa duc in carca. Am devenit si mai introvertit decat eram inainte ... presupunand ca exista un mai introvertit pentru mine :)) Asta pe langa masochismul de care unii zic ca as da dovada. Lume rea si haina dom'ne! Eu cred ca le e ciuda ca n-are si ei d-astea :))

IKEA, Mecca bucurestenilor

Deci azi m-am dus la IKEA, dupa mult timp... undeva intre 6 luni si un an, cred.

Ora 14:30, parcarea de langa magazin era full - de-abia am gasit un loc unde sa-mi pun masina. In fata magazinului, lume mai ceva ca la circ. Dau sa intru cand, ce sa vezi: era aglomeratie si la usa rotativa de la intrare. Cei care au mai fost stiu cam ce dimensiuni are usa aia. Ei bine, nici acolo n-aveai loc sa te desfasori. Trec de usa si ajung la scarile rulante, cand deodata ma loveste un val de caldura de ziceai ca e mijlocul lui Cuptor.

Paroles sans titre

J’adore, j’respire, je pense, j’m’en vais.

Dobitocii soselelor reloaded - despre codul nescris

Cica e trilogie. Adica daca trebuie, trebuie ... De data asta e vorba despre codul nescris si care cica nu e a lu' Da Vinci.

Coduri nescrise ale soselelor au existat si pe vremea lu' Ceaki iar daca nu le stiai, nu erai sofer adevarat. De exemplu: cand mergi pe o strada cu prioritate iar din dreapta vine o strada fara prioritate si nefericitii ce merg pe ea au vizibilitate redusa (sau daca suntem in Bukale - deloc, din cauza masinilor parcate peste tot), tu, fericitul (sau fericita, dupa caz) e bine sa dai un claxon foarte scurt, ca sa stie amaratu' ca vine ceva din stanga si sa nu se avante in intersectie.

Dobitocii soselelor ... "revine"

In mod inevitabil redeschid subiectul dedicat celor mai buni soferi ai tarii: dobitocii soselelor.

Despre femei (partea I)

Inainte de toate, sa clarificam ce e cu articolul asta:

- este vorba despre femeile care traiesc in Romania; nu ma simt in masura sa-mi dau cu parerea despre cele care traiesc prin alte tari.

- nu este o poveste cu tenta sexuala, erotica s.a.m.d. Imi pare rau sa va dezamagesc (pe voi cei care va asteptati la asa ceva) :)))) Este doar o parere personala.

- articolul nu se vrea a fi un text cu caracter stiintific. Deci, nu-l luati ca atare, nici macar in gluma.

Cavaleri pe doua roti

Ii vedem din ce in ce mai des pe soselele patriei. Zumzet ca de albina, in departare, ori monstru care rage infricosator sau chiar rafala de mitraliera. De la chopper la enduro, de la cruiser la superbike, motoarele au inlocuit armasarii cavalerilor din vremurile de demult, adunand intre roti sute de cai putere.

Tănaseee... goooooool... !!!

Faza se repeta obsesiv la stirile sportive, chiar si acum la aproape 2 luni de la meciul Stelei pe Anfield. Ai nostri au pierdut in cele din urma dar au reusit ceea ce nu au reusit niciodata echipele romanesti care au jucat de-a lungul timpului in acel templu al fotbalului (Dinamo, Rapid, Steaua, Urziceni, Petrolul): sa inscrie la Liverpool.

Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea a II-a)

Uite ca a venit si noiembrie, cu ceva mai multa racoare, ploaie si de vreo cateva zile si ceata. Nu mai este mult pana o sa vina si zapada si ma gandesc cu groaza ca iar o sa-i ia prin surprindere pe ai nostri edili. Adica pentru noi, nefericitii care ne petrecem ceva timp pe drumuri va fi un cosmar.

Healthy lifestyle (part I)

That's it ... I've had it with this lifestyle. It's time to make a change ... a big change. So, I've finally decided to go back to exercising. I haven't been doing that in a while, a very long while. I used to go to the gym, when I was in college. I used to play soccer when I was in highschool, even on snow. Why did I ever stop doing that? I know: it's the changing times we live in. Always the feeling there's no time for everything, for small things, for anything.

Ză dacs căm from ză tracs

A nu stiu cata oara vad la televizor un politician cu functie inalta facandu-se de ras in fata strainilor cu o engleza de balta.

Corporatism de Starbucks...

Deci dupa cum spuneam... Am trecut azi pe la orele amiezii, pe langa/prin Starbaxu' de la Plaza, unde din cand in cand ma mai droghez cu cate un Caramel Macchiato. Azi n-am luat nimic (aveam 3 in 1 de acasa, ca tot omu' care s-a saturat de pisoarca de cafea de la automatul din sala de mese) ci doar am aruncat o privire pe la mese, in timp ce asteptam doi colegi sa-si ia portia de cofeina (sau suc de portocale, dupa caz).

Dreamworld (part II)

The dosage of reality vs. fiction is different from one place to the other, in my dreamworld. This time, I'll tell you about a more fictional place in my mind.

I never trusted klingons...

I've never trusted klingons and I never will... Klingons are duplicitous: they can switch from crying with touching tears to being ruthless assassins, in no time. I guess those were crocodile tears.

Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea I)

Mda, m-am mutat (inapoi) la Ploiesti anul trecut, dupa 12 ani de stat in Bucuresti. Chestia asta m-a lovit puternic la capitolul moral, avand in vedere ca am depus ceva efort (intelectual) sa ajung in capitala. M-a lovit atat de tare incat la un moment dat ajunsesem intr-o stare echivalenta cu ceea ce femeile numesc depresie. Nu zic ca era chiar depresie pentru ca chiar nu era. Adica depresie am avut o singura data in timpul facultatii, cand m-a refuzat una :))) Dar, in partea cealalta a balantei era argumentul financiar - ma saturasem sa platesc nenorocita aia de chirie si sa-l tot aud pe proprietar povestind cum altii inchiriaza pe mai multi bani. Si deci, avand in vedere ca traim intr-o societate unde banul conteaza, argumentul financiar a invins. Mi-am lasat prietenii si viata sociala in Bucuresti si m-am mutat inapoi la mine acasa, in ... vagauna asta de Ploiesti.

Winter's just around the corner...

November is just a couple of days away now and winter is around the corner. I can feel the winter, its cold and her mantle of snow. I tend to become a little sleepy in its presence and maybe a little bit ... blue.

I think bears aren't the only ones to hibernate. I think people do to. We're like passengers on a long trip, waiting quietly to reach their destination.

I don't hate winter, I hate snowless winters. I'm waiting for that fairytale-ish scenery with trees coverd in snow, a little fog and a soft wind like a kid waiting for his grandma to read him a story.

Call me crazy but back in the old days, when I was spending the winter holidays in the countryside I use to go out on the street, in the middle of the night just to breathe the cold air, to feel the snowflakes caressing my face, to see the smoke coming out of chimneys and to listen to the silence of a winter's night.

Winter is around the corner... I don't think I'm ready for it yet.

Bucurestenizarea Ploiesti-ului

Adica cum? Uite asa, bine. Urbea X a lu' nea Caragiale incepe sa semene din ce in ce mai mult cu "Bukalele". La partile proaste, bineinteles. Doar nu va gandeati ca s-a apucat Volosevici sa faca vreun "Pasaj Basarab" sau sa sape vreo linie de metrou. Apropo, Volosevici e actualul primar al Ploiesti-ului (nu stiam, dar am aflat de pe Wikipedia, manca-o-ar tata de desteapta!).

Misoginism sau pragmatism?

Am facut-o si pe-aia nefacuta. Nefacuta adica pentru mine, ca la altii poate e ceva natural. Adica femeile (sau fetele, dupa caz) care ma cunosc, ma stiu probabil (cu cateva exceptii) ca pe un tip ... nu timid, ca am trecut de faza aia ci ... hai sa zicem "mai cu capul pe umeri". 

Dreamworld (part I)

How far can one's imagination go? What can the human mind build with memories of images, sounds and scents? I almost forgot the most important ingredient: feelings or sensations.

I've gathered a great deal of this kind of puzzle piece over the years and every now and then they pop into my mind or even into my dreams.

Ecuatie cu multe necunoscute

John ii spune lui Mark cum Alice, cea pe care John vrea sa o cucereasca tocmai i-a povestit ca si-a tras-o cu Tom. Pana aici nimic neobisnuit (kind of). Chestia e ca doar cu doua saptamani inainte, aceeasi Alice ii spunea aceluiasi John cum Tom este un dobitoc si un badaran si ca se da mare cu aspectul lui ... sa-i zicem atletic.

John nu e chiar genul atletic dar exceleaza la multe alte capitole. N-a avut insa ocazia sa-si puna in valoare calitatile, in fata lui Alice.

Si acum necunoscutele:

- ce sfat ar trebui sa-i dea Mark lui John?

- de ce ii povesteste Alice lui John asemenea intamplari?

- ce spune povestea de mai sus despre Alice? (ca despre Tom cred ca ne-am lamurit deja)

Nota: orice asemenare cu personaje reale este al naibii de intamplatoare...

Poplar leaves

I was always fascinated by poplar leaves. By their rustle and the way they shudder in the torrid breeze of the summer, on the rural roadsides of Buzau county.

There's this half a mile of road between the villages of Stalpu and Costesti that always makes me stop for a few moments and sink into a sea of nostalgia. Poplars on both sides of the road, soft rustle sound and a deep sensation of tranquility.

Dobitocii soselelor

Sunt un "abonat" al bucatii Ploiesti-Bucuresti a DN1, partial din propria alegere si restul fortat de imprejurari. Am parcurs drumul asta de mai multe ore de cate fire de par au unii in cap. Stiu fiecare denivelare, fiecare groapa si bineinteles fiecare trecere de pietoni. Am facut drumul asta in toate anotimpurile si pe toate tipurile de vreme, inclusiv zapada (cu pneuri de vara).

Once upon a time in America...

I find it hard to believe it's been 16 years already. Memories are still fresh in my mind. Oh yeah ... the mellow '90s when we were so easily impressed by things coming from the West.

Remember how people used to say "we've been waiting for the Americans to come, since WWII"? Well, our boys were going to America, themselves. Our best team ever was going to play at the most beautiful World Cup final tournament ever - USA '94.

Fraternité francophone?

Pour moi, c'est triste de voir qu'après des siècles de bonnes relations entre la Roumanie et la France, tout est ruiné à cause d'un groupe de personnes venant de l'Europe de l'est commettent des crimes en France.

La maladie du lundi

Zisa si "Monday Morning Sickness" (MMS) sau, pe romaneste "Boala Zilei de Luni" este o chestiune cat se poate de serioasa si de reala.

Conform Webster's Online Dictionary, MMS-ul se refera la ... sa-i zicem "starea de bolanzeala" care apare atunci cand un individ se intoarce la muncă după una sau doua zile de odihna.

The Truman show

Have you ever wondered why you are ... you? I mean why do you have to be the same person, every day, as if you're playing a role or something?

Opinia publica? Care public?

Ma uitam ieri pe Youtube la o emisiune trasa de pe TV, in care fusese invitat ala cu "perversa de pe Tg. Ocna". Zic: ia sa vad ce mai scoate asta din el... Ma uitam atat la personaj cat si la ceilalti din emisiune, inclusiv la formatia care canta, incercand sa studiez comportamente, body-language & stuff, ca un "amateur" care a vazut recent seria "Lie to me".

German America?

Did you know in America, in most of the counties the majority of the population is of German descent? I didn't and I was stunned when I read that on Wikipedia.

Tot inainte...

Unii zic ca pe vremea lu' raposatu' era mai bine. Nu stiu daca era mai bine, da' sigur era mai des. Pai nu avea omul atatea pe cap, ca in ziua de azi. Plus ca era una din putinele distractii (cu sau fara ghilimelele de rigoare).

Azi ne uitam zambind la filmele romanesti din epoca "glorioasa" si uneori scenele de "agatzament" ni se par un pic penibile, prea simple si poate chiar copilaresti. Pai da, ca atunci nu prea era nevoie de scheme complicate sau de planuri diabolice. Si nici nu exista "cyber" (pentru cunoscatori), Facebook, twitter, mess, blog, forum, etc. care sa concureze "distractia principala".

Dar, vorba aia: ce-si face omul cu mana lui ... blog se numeste :))))

I wonder...

Would a relationship between 2 people with different backgrounds (country, language, culture, race) last longer than a "normal" relationship? It should, right?

I mean, the language/culture barrier would act as an extra-filter against the bullshit a fellow-national would serve you through artistical phrases and treacherous words.

Plus, when dealing with foreigners, people at least start by showing them respect.  Or more respect than to a conational.