duminică, 6 februarie 2011

Aventuri in America - ziua a VI-a (prima parte)

Iata ca a venit si ziua mult asteptata - ziua calatoriei la Niagara.


Ne-am inarmat cu apa, cafea, prajiturele, kerosen, pasapoarte (mai ales eu) si am pornit la drum. Aproape 400 de km (daca nu ma insel) din care majoritatea prin Canada. Totul a fost planuit si manage-uit de Divizia de Oltenia din Michigan si, cu exceptia conditiilor meteo la intoarcere, a fost perfect.

Va dati seama ca de-abia asteptam sa pun piciorul in tara frunzei de artar si sa mai bifez inca o tara pe lista celor vizitate pana acum.

Nici nu stiu cand am ajuns la Blue Water Bridge, cel care face legatura intre SUA si Canada, peste raul St. Clair. Il fotografiasem anul trecut, in mai, de pa malul american (nu aveam viza de Canada atunci). Am trecut prin controlul pasapoartelor si gata ... Bonjour Canada! :)))

Primele chestii diferite mi-au sarit in ochi inca din primii kilometri dupa intrare. Ce potrivire - kilometri! Pentru ca da, in Canada se foloseste sistemul metric si nu cel imperial. Funny, nu? Americanii, cei care s-au luptat pentru independenta fata de Imperiul Britanic folosesc sistemul Imperial, pe cand Canada, care inca face parte din Commonwealth foloseste sistemul metric.

Ca o persoana cu o buna orientare in spatiu, la scara mare, am inceput sa visez cu ochii deschisi in timp ce faceam poze. Paduri de o parte si de alta a soselei, case/ferme in departare, totul acoperit de alb. Lac in stanga (Huron), lac in dreapta (Erie) si senzatia ca te afli de fapt in salbaticia din British Columbia si nu in Ontario.


Simbolul frunezi de artar era pretutindeni. Totusi nu am vazut atat de multe steaguri ca in America. Da, da ... stiu mai canadienilor ... patriotismul e in suflet :))

Drumurile ... ca prin America. Cel putin la dus (o sa vedeti mai incolo de ce spun asta). Masinile - cam la fel, decat ca pe placutele de inmatriculare scria Ontario. A, si parca un pic mai amarate decat la vecinii de peste garla. Soferii - un pic cam batuti in cap: ii uita Dumnezeu pe banda 2 sau 3, dar daca le faceai tu asta, iti dadeau flash-uri (ceea ce in Michigan nu am vazut niciodata, in 5 saptamani de zile).

Vremea a fost OK ... la dus. Temperatura a tot oscilat intre 2 si -6 grade Celsius. Oricum inauntru muzica latino era la ea acasa, direct prin satelit. Deci ... caliente la max.

Va urma



Raul St. Clair, ce desparte SUA de Canada, vazut de pe Blue Water Bridge
 

Pe Blue Water Bridge


Peisaj canadian, in Ontario
Autostrada canadiana

traseul

6 comentarii:

  1. frumos. cand te intorci? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. a, chiar de ziua mea? :)
    glumesc. imi place sa-ti citesc jurnalul de calatorie.

    RăspundețiȘtergere
  3. da...desi ti-am combatut postul cu altruismul, trebuie sa admit ca eram un pic ipocrita.
    We need people.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur sa aud ca cineva imi duce dorul, chiar si asa, amical :)
    Well, I miss you too, my dear friend.

    RăspundețiȘtergere