La un moment dat a trebuit sa oprim la o benzinarie din motive de … oricum nu conteaza.
Pret de vreo 15 minute stateam in fata benzinariei asteptand sa vina echipa si ma uitam asa la lume, cum se chinuie prin brazdele de zapada, facute de aia cu masinoaie mari. Lumea alerga de colo-colo, care in magazine, care la pompe, care cu snowmobilul. De fapt ma gandeam cum ar fi sa fiu singur pe acolo si sa ma intrebe unul din aia ceva gen: tu de-al cui esti ma, nene, ca nu pari a fi de pe-acilishea? Iar eu sa-i spun: sunt din Romania. Si apoi sa zica: Romania? That’s f**king awesome, dude. How did you end up here? Iar eu sa zic: Karma, dude … Karma.
Pret de vreo 15 minute stateam in fata benzinariei asteptand sa vina echipa si ma uitam asa la lume, cum se chinuie prin brazdele de zapada, facute de aia cu masinoaie mari. Lumea alerga de colo-colo, care in magazine, care la pompe, care cu snowmobilul. De fapt ma gandeam cum ar fi sa fiu singur pe acolo si sa ma intrebe unul din aia ceva gen: tu de-al cui esti ma, nene, ca nu pari a fi de pe-acilishea? Iar eu sa-i spun: sunt din Romania. Si apoi sa zica: Romania? That’s f**king awesome, dude. How did you end up here? Iar eu sa zic: Karma, dude … Karma.
Pana la urma benzinaria aia nu era chiar asa, in the middle of nowhere ci se afla langa/in Woodstock (ala de Ontario, nu ala cu festivalul), dar in noaptea aia puteai sa juri ca e in mijlocul pustietatii (pentru ca nu vedeai nimic in jur, de ninsoare).
Toata chestia asta parea parca desprinsa din filme. Daca aveam un aparat foto care sa faca din alea 360, jur ca pozam tot decorul, inclusive truck-urile care intrau sau ieseau de pe autostrada, prin nametii aia, sau cele care treceau pe langa noi fara nicio greata si nici nu ramaneau intepenite prin zapada ca alea de apar la noi la stiri seara.
Am pornit-o din nou spre casa, mai motaind mai visand, mai tinut de volan (just kidding :p). In fine, m-am trezit din amorteala de-abia cand am vazut Sarnia (orasul canadian de la granita).
Un control pasapoarte foarte funny, bineinteles din cauza unuia cu pasaport de Romania, dar ne-am distrat cu baiatasul ala din ghereta de am ras o juma’ de ora dupa aia.
Inca un popas scurt nu departe de destinatie si apoi sosit la punctual final – Clinton Twp., Michigan. Bine, nu si pentru mine, pentru ca de acolo mi-am luat gandacelul de masina si am pornit-o spre Pontiac, Michigan (31 de km mai la vest). Am ajuns si eu in sfarsit la hotel si m-am trantit in pat pe la 1 noaptea, nu inainte sa trag o mica sperietura cand buburuza a patina un pic la 60 de mile la ora, pe Interstate 59.
O experienta de neuitat, semnata de my guardian angel J Sar’na!
The end
 |
| Pe drumul de intoarcere. Se lasa deja seara... |
 |
| Noaptea, pe Ontario Highway 402 |
 |
| Un camionagiu curajos |
 |
| Inapoi in USA |
Le ai cu karma asta se pare... in the middle of nowhere :)) Imaginea asta cu brazii ninsi si steagul americam parca am mai vazut-o o data intr-un film :)
RăspundețiȘtergereIn Twin Peaks, cumva? :p
RăspundețiȘtergere