Aventuri in America - ziua a XII-a

Am ajuns la birou cam tarziu (pe la 9 si jumatate), dupa ce am orbecait mai bine de 2 ore prin camera ca sa-mi strang toalele. Bine, am trecut si pe la micul dejun unde am lasat $5 tip - cu o zi inainte i-am sarit pe baietii aia care m-au coplesit cu apelativul sir de ziceai ca sunt Printul Albert de Monaco (Actually, I think I like it - ia, de-acum incolo sa mi va adresati cu sir, ok? :))) ).

Apoi check-out, unde am mai lasat $10 ca au fost amabili pe toata perioada cat am stat acolo si pentru ca mi-au schimbat bancnotele de $20 in de-ala de $1 (pentru tips) ori de cate ori am avut nevoie.

Deci ... birou. Stiam ca trebuia sa mai apara un coleg insa nu era acolo. Ziua a trecut destul de repede, iar spre seara am plecat spre biroul Hertz unde trebuia sa predau masina (si care de data asta nu era la aeroport). Maria Sa GPS-ul m-a dus pe ceea ce era cea mai rapida varianta, care insa de data asta s-a dovedit a fi si cea mai lunga (m-am prins asa, dupa aproape o jumatate de ora de mers).

In fine, am predat gandacelul meu, de care sincer m-am cam atasat, mai ales asa in ultimele zile. Whaaaaat? :p M-a dus peste tot pe unde aveam nevoie. Mai topait, mai saltat dar m-a dus. Si mi-a tinut de cald cand afara era urgie. Da, da ... stiu ... acasa o am pe Betty; nu, n-am uitat de ea :)

Apoi am asteptat-o pe sefa sa vina sa ma ia. Mi-a dat un pic de fiori pentru ca a ajuns mai tarziu, cam cand inchideau cei de la Hertz. Nu de alta, dar eram cu bagajele dupa mine si nu prea aveam mobilitate. Am plecat apoi spre Oltenian Headquarters - resedinta mea, pentru aproximativ 2 zile.

Seara s-a incheiat in doua reprize:

- prima: o iesire in Royal Oak (o suburbie unde mai fusesem la niste colegi de serviciu), la un local cu specific mexican, cu inca o domnisoara Made in Romania. Compania a fost placuta. Nu insa si chestia mexicana de am comandat-o. Cele 3 paharele de Marguerita au fost OK ... ish :)) Sa nu uit ... una din don'soarele care preluau lumea la intrare si apoi serveau la masa s-a aplecat un pic mai mult in timp ce-mi punea bautura pe masa si ... s-a lasat cu spectacol. Am pus dioptria pe sanii ei, asa pret de vreo 10 secunde, destul cat sa-i pot spune ce tip de sutien purta (ca doar ma pricep la de-asta - am lucrat la I.D. Sarrieri acum mai mult ani). 

- a doua: o iesire in Birmingham (o alta suburbie ce pare a fi un fel de Primaverii de pe la noi) la deja faimosul (nu numai pentru grupuletul de romani de pe aici) 220, unde mai fusesem anul trecut, in mai si unde mancasem niste calamari de n-o sa uit toata viata. Tura asta doar m-am imbatat un pic cu niste white wine. That's ok, pentru ca afara era un ger de-ti inghetau toate cele.

Normal, sefa era in the mood for pictures, asa ca va arat si voua una...

Am ajuns la resedinta, dupa 12 noaptea, am bagat un dus fierbinte si apoi somn de voie pana la 8 jumate dimineata.

Au mai ramas ceva mai mult de 24 de ore pana la plecare...