Aventuri in America - ziua a VI-a (a doua parte)

Dupa un drum de peste 3 ore, cu trecut prin control pasapoarte (adica eu, pentru ca restul lumii era cu US citizenship) si cu o oprire undeva numai stiu unde, am ajuns in sfarsit la destinatie. Am uitat sa va spun ca intre timp incepuse sa ninga. Mai intai asa, fulguiala, apoi din ce in ce mai tare.Era deci clar (daca mai aveam vreo urma de indoiala) ca nu puteam merge la Toronto.

Initial nu mi-am dat seam ace era cu turnul ala mare de se vedea de la o posta, dar … am aflat dupa. Adica ne-am cocotat tocmai in varful aluia, pentru lunch si evident, pentru poze. Chestia interesanta era ca partea superioara a turnului, in forma de disc, se invartea in continuu, ceea ce mi-a provocat un pic de stare de ameteala.

In fine, lunch-ul a fost genial, desi personalul restaurantului nu parea la fel de serviabil ca cei din America. Poate mi s-a parut mie de la ameteala …

Initial cascada in sine era invelita in ceata. De fapt toata zona era, deci poze – NONE. Dupa vreo ora a inceput sa se ridice ceata si sa te tii nenica: poze pe banda rulanta in toate pozitiile (mai putin 69 :))) – glumesc ma, ho nu sariti!) Am iesit chiar pe ring-ul exterior, unde nu mai erau geamuri ci doar un grilaj (deh, ca sa nu te ia ameteala si sa te duci la vale). Da-i si-acolo poze gramada, desi imi inghetasera toate cele de frig iar dupa aceea o runda scurta de achizitionat suveniruri.

Intre timp se pusese ceata din nou si incepuse sa ninga serios si, cum aveam niste sute de km de drum pana acasa, am hotarat sa nu mai mergem jos langa cascada. Asa ca ne-am imbarcat in goeleta si am taiat-o tiptilement spre casa.

De-abia cand am iesit in highway, am realizat care erau dimensiunile dezastrului. Ningea ca in povesti, drumurile erau deja albe, venea seara, iar masinile nu mergeau cu mai mult de 60 de km la ora. La prima intersectie, unui nene cu o camioneta din aia cu roti duble pe spate, i-a fugit coada de am zis ca face un 360 complet. Explicatia - tractiune pe spate (si, normal: n-avea snow tires :p)

Intre timp s-a intunecat iar zapada s-a intetit. La fel si masinile scapate prin santuri sau izbite de malul de zapada de pe marginea drumului, cu sau fara politie langa ele. Stanga-dreapta un intuneric aproape total. Paduri cat cuprinde si case isolate in departare, abia luminate. Ora dupa ora, dupa ora, de mers. Stateam si ma gandeam cat de incredibil era ce mi se intampla in clipele alea. Imi inchipuiam cum ar fi fost sa ma sune cineva din tara (sa nu stie unde sunt) si sa-i spun: I’m in the middle of f**king nowhere. J)

Va urma

peste drum de popasul unde ne-am intins picioarele

Niagara Falls

Cascada - partea din stanga

Cascada - partea din dreapta

Pe drumul de intoarcere. Incepuse deja urgia...