joi, 24 februarie 2011

Aventuri in America – epilog (partea a III-a)

Dar sa revenim la oile noastre, acum cat inca mai este fresh, aerul de America din plamanii mei.

Au trecut deja aproape 2 saptamani (acum cand scriu aceste randuri) de cand am revenit in tara si deja incep sa imi dau seama ce mici suntem ca tara, ca economie, ca si gandire...

Deja simt micimea faptului de a trai in Ploiesti, Romania prin contrast, de exemplu, cu a fi la un business meeting intr-un zgarie nori chiar si intr-un oras ca Detroit, sau comparand asteptatul autobuzului 44 la Gara de Sud, cu statul la poarta 50 a aeroportului Schiphol din Amsterdam.

Intre noi fie vorba, am mai avut parte de ceva contraste de-astea de poveste, de-a lungul timpului si sincer cred ca iti trebuie o incredibila tarie de caracter sa mentii atat ambele parti (adica de exemplu sa continui sa stai intr-un cartier muncitoresc de blocuri in timp ce mergi in America mai des decat 90% din concetatenii tai) cat si echilibrul tau psihic (adica sa nu o iei razna, in timp).

Pe scurt - suntem MULT in urma Americii. Scuze ... MULT ala era pentru a descrie Europa. Cand vine vorba de Romania, comparatia e ceva de genul Dacia 1300 vs. Porsche Panamera.
I mean ... think about it: daca maine dispar de la noi firmele straine (in primul rand alea mari), alea de ne dau joburi cu salarii care ne permit sa vizitam si noi lumea, sa iesim din cand in cand la o cafea si sa visam la o masinuta decenta, sau la un tricou de la Nike ... am BELIT-O urat de tot!!! Da, pentru ca ar trebui sa ne intoarcem sa lucram la Stat sau la patronii romani.

Romania nu e in stare sa aiba grija de noi. Nuuu ... daca ne-am lasa pe mana ei, am ajunge iar sa lucram pentru unul sau altul care au facut oaresce avere prin furt (de diverse forme) si care face pe patronul cu noi.
Daca nu ar fi firmele straine, in Romania, ar fi epoca de piatra in comparatie cu America. Sau cel mult Evul Mediu in care chestii gen intepatura in deget se vindeca prin taierea degetului.

Dar revin, respectul pentru om lipseste cu desavarsire. Patronii romani sunt 90% niste nesimtiti neeeducati care au furat si inselat ca sa aiba bani sa-si faca firma si se poarta cu angajatii asa cum il duce pe el capul - adica asa cum a vazut in maghernita de unde el insusi s-a ridicat.

In Romania nu ai drepturi decat daca dai cu banul PE LANGA impozitele pe care le platesti oricum. Dar ce sa mai vorbim? Stiti si voi cum e aici.

Imi place in Romania atata timp cat exista firme straine care platesc salarii decente (decente pentru Romania, adica). Asta ne de speranta pe aici. Faptul ca exista totusi o sansa de mai bine. Altfel ... m-as muta si in Bulgaria, numai sa stiu ca sansa aia exista, chiar daca este loteristica.

In America lucrurile stau altfel, pur si simplu pentru ca acolo este ... INVERS!

Va urma


2 comentarii:

  1. micimea? :))
    Propun un business meeting in Ploiesti, ca sa depasesti cu bine momentul. Eu aduc clientii, tu cafeaua...ce zici? Conditie sine qua non pentru clienti: conversatie in engleza. Ai fi multumit? :p

    RăspundețiȘtergere
  2. Sounds like a plan. Ceva preferinte la cafea? :p

    RăspundețiȘtergere