Adica spart in bucati. Adica eu. Sau un om oarecare. De fapt un om normal oarecare.
Adica m-am nascut si am crescut intr-un mediu, apoi am ajuns in altul si iar altul si tot asa, de vreo cateva ori. Asta inseamna ca de cand m-am nascut si pana acum am intalnit un numar considerabil de oameni, de diverse tipuri, cu personalitati diferite, stiluri de viata diferite, provenind din medii diferite, cateodata chiar foarte diferite.
Cu unii am ramas prieten, cu altii doar la stadiul de cunostinte si tot asa... Avand o relatie chiar la nivel de cunostinta presupune sa te adaptezi chiar si temporar la modul de viata, la stilul persoanei respective. Repet, vorbesc din perspectiva unui om normal, adica un om caruia nu i se pare in neregula sa faci compromisuri sau sa te adaptezi (in cazul de fata) la cei din jur.
Being shattered in felul asta, poate fi obositor, timp. Adica cu cat fragmentarea asta este mai mare si in special atunci cand gama de cunoscuti se intine foarte mult, de exemplu de la paznic de noapte in Buzau city si pana la Senior Executive intr-o multinationala. Bine, am dat ca exemplu fragmentarea din punct de vedere profesional. Ea exista bineinteles si din alte puncte de vedere, cum ar fi cel al personalitatii.
Am mai spus intr-un articol anterior ca sunt un ciudat. Asta se traduce, prin prisma subiectului de fata, prin faptul ca alternez adaptarea smoothly la diversele personalitati ale celorlalti cu reactii radicale de gen my way or the highway care se concretizeaza fie in evitarea in mod repetat a celuilalt, ruperea relatiei (indiferent de natura ei) fara preaviz sau izbucniri de sinceritate dusa la extrem in timp ce-i spun ce nu-mi place la el/ea.
De cele mai multe ori ceilalti sunt luati prin surprindere de aceste reactii, insa trebuie stiut ca in general am aceste reactii doar cu cei care iau adaptabilitatea mea drept granted si nu fac nici cel mai mic efort pentru a se adapta si ei cat de cat, astfel incat sa ne intalnim la mijloc. E ceva rau in asta?
interesant, dupa ce am citit am avut senzatia de "story of my life". Senzatia de "shattered" dupa ce cunosc pe cineva cu care nu sunt deloc pe aceeasi lungime de unda si fac eforturi sa ma adaptez, in timp ce am impresia ca respectivul e perfect in elementul lui...
RăspundețiȘtergereDe a ma odihni dupa anumite interactiuni care ma termina energetic, de a evita unele persoane pentru ca ma scot prea mult din sarite.
Nu stiu despre ce e vorba.
Insa nu e nimic rau in a ne stabili ce acceptam, ce nu, pe cine, in ce conditii.
Ma bucur ca nu sunt singurul care vede astfel aceasta chestiune.
RăspundețiȘtergereMa intreb daca li se intampla si altora sa se simta ... sa spunem ca niste neadaptati atunci cand intr-o situatie oarecare, au in preajma numai cunoscuti din una dintre extreme.
In alta ordine de idei - personal am impresia ca multi oameni nu au parte de astfel de diferente de contrast in viata lor.
Mie mi se intampla, dar pur si simplu "asta e". M-am saturat sa tot fac incercari de a iesi din "zona de confort" (in sensul de a ma adapta la toti...incompatibilii) si merg pe varianta proprie a extinderii "zonei de confort".
RăspundețiȘtergereIn sensul ca mi-am creat optiunea de a spune "NU" persoanelor care nu imi plac si de a colabora cu persoane care imi convin.
Si am senzatia ca multi dintre cei care predica "extinderea zonei de confort" habar nu au cum e sa te simti un neadaptat.
Unii pur si simplu nu pot fi ceilalti, e atat de simplu. Si uman.
E bine ca ai gasit o voarianta proprie pentru a iesi din "zona". Ce faci totusi daca imprejurarile te imping in "afara" si nu mai poti sa nu ai timp sa aplici metoda ta?
RăspundețiȘtergereSe intampla des treaba asta si nu am de ales, traiesc cu sentimentul descris de tine. Partea mai interesanta e ca si eu sunt pentru altii factor de stres, sunt persoane care mi-au spus "la inceput ma intimidai" sau "pareai aroganta" sau si mai rau "credeam ca nu avem nimic in comun", ca ulterior sa ajungem sa ne intelegem relativ bine.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca exista o solutie universala, iar in lumina unor intamplari recente favorabile mie, tind sa cred ca pana la urma lucrurile se aranjeaza, insa cu un anumit pret.
Raspunsul e: nu am idee ce e de facut.
De-aia citesc anumite bloguri (inclusiv al tau), pentru ca uneori e confortabil sa ma regasesc in asa-zisele slabiciuni ale celorlalti, pe care insa le consider omenesti, normale.
RăspundețiȘtergereBine spus. Si ma bucur ca nu sunt singur pe frecventa asta :) Si da, lucrurile se pot aranja insa nu intotdeauna de la sine. As compara adaptarea asta cu aterizarea unui avion, in conditii nefavorabile. Uneori trebuie sa apelam intens la comunicare cu "turnul de control" si sa manevram "avionul" cu foarte mare atentie. Este stresant dar rezultatul justifica de cele mai multe ori efortul. Bine, mai sunt cazuri de "botched landing" sau chiar de "crash landing" dar cel putin astea din urma sunt mai rare.
RăspundețiȘtergere