marți, 23 noiembrie 2010

Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea a III-a)

Am impresia, de la o vreme, ca imi e din ce in ce mai greu sa ma obisnuiesc cu viata de la Ploiesti. Parca era mai usor in primele luni. Bine, zic viata dar de fapt singuratatea e cea care ma omoara. Psihic vorbind.
Ma mir si eu cat rau psihic pot sa duc in carca. Am devenit si mai introvertit decat eram inainte ... presupunand ca exista un mai introvertit pentru mine :)) Asta pe langa masochismul de care unii zic ca as da dovada. Lume rea si haina dom'ne! Eu cred ca le e ciuda ca n-are si ei d-astea :))

Bine, nu mi-am epuizat inca arsenalul de masuri anti... chestia aia de am zis-o mai devreme. Dealtfel, am fost o persoana destul de singuratica, asa pana pe la vreo ... 18 ani (sau chiar 20 dupa parerea unora - mucles, carcotasilor). Si experienta aia ma ajuta (vorba vine) acum.

Partea proasta e ca nici drumul dintre cele doua orase nu ma mai incanta prea tare. Cred ca din cauza scaunului aluia din dreapta - al naibii, e gol mai mereu, chestie confirmata si de unul din statusurile de pe agasantul ala de facebook.

Baaaaaa ... ia uite cu ce-mi plictisesc eu grupuletul meu minuscul de cititori :))) Excusez-moi, m'mes et m'sieurs. Promit ca nu mai fac. Pai, ori suntem introvertiti ori nu mai suntem? :)))

2 comentarii:

  1. Pai i-ati o moima pe scaunul din dreapta si mergi mai departe. Moima adica tipa, intelegi tu. Mai mult, o moima e o tipa care arata bine. :)

    RăspundețiȘtergere