vineri, 5 noiembrie 2010

Tănaseee... goooooool... !!!

Faza se repeta obsesiv la stirile sportive, chiar si acum la aproape 2 luni de la meciul Stelei pe Anfield. Ai nostri au pierdut in cele din urma dar au reusit ceea ce nu au reusit niciodata echipele romanesti care au jucat de-a lungul timpului in acel templu al fotbalului (Dinamo, Rapid, Steaua, Urziceni, Petrolul): sa inscrie la Liverpool.

Dar asta nu este un post dedicat fotbalului. Este despre noi, romanii din spatiul mioritic, caci inca o data suntem la pamant. Cam pe toate planurile: economic, social, sportiv si mai ales moral. Suntem din nou (pentru a cata oara) in genunchi, asemeni lui Spartacus, inconjurat de legiunile lui Crassus. Si mai primim inca o sulita in piept si inca una, si inca una... Totusi, sabia refuza sa cada din mana si inca mai tine inamicul la distanta.

Chiar daca multi dintre noi nu vrem sau nu putem sa recunoastem, suntem din nou intr-o stare asemenei celei care a dat nastere imnului national Desteapta-te romane! Am mai trecut prin asta de atatea ori... cam de vreo 2000 de ani incoace tot trecem prin asa ceva si de fiecare data ne resuscitam singuri si ne ridicam in picioare pentru a mai lupta inca o data si inca o data.

Incercam sa ne evadam din aceasta stare... intr-un pahar de whiskey, intr-o seara cu prietenii, intr-un film, dar mai ales intr-un succes in fotbal, gimnastica sau box, care sa ne readuca in inimi mandria de a fi roman. Avem nevoie de drogul asta, de ceva care sa ne ajute sa ne mentinem cat de cat pe linia de plutire, asemeni unor aparate pe patul de spital.

Dar si drogul asta a devenit din ce in ce mai rar. Asa ca am ajuns sa ne bucuram si de cele mai mici succese. E normal, s-a adunat multa frustrare in noi, care asteapta sa fie extirpata, eliminata asemeni unui venin de sarpe. Ne dorim o ocazie de rabufni ca in noptile de fericire din vara lui '94. Vrem sa iesim din nou in strada, sa ne bucuram, sa uitam pentru cateva ore de durerea din pieptul plin de sulite al lui Spartacus. Se vede asta in ochii nostri, se citeste pe fetele noastre, se simte in vocile tuturor.

Asa ca mai pun inca o data faza (http://www.youtube.com/watch?v=K22Wb05JX4c&feature=related ) pentru poate a zecea oara, doar ca sa-i aud din nou pe cei doi comentatori si pret de cateva secunde sa rabufnesc si eu o data cu ei... Tănaseee... goooooool... !!!

Un comentariu: