Nimic nu se compara cu farmecul filmelor vechi in alb-negru. Au un farmec aparte, ceva ... nu stiu ce, dar care le lipseste filmelor din perioada moderna.
Poate e simplitatea lor, data probabil si de faptul ca pe vremuri personajele spuneau mai usor lucrurilor pe nume, fara a invalui ideile intr-o ceata de vorbe goale si un strat gros de subinteles. Sau poate ca ochiul si mintea nu se impotmolesc in descifrarea culorilor sau in extragerea actiunii din mijlocul unui decor ce de multe ori eclipseaza personajele.
De la Casablanca si Angels with Dirty Faces pana la Captain Blood si Some like it hot sau de la Chaplin si pana la Laurel & Hardy, o colectie impresionanta de filme in alb-negru asteapta sa fie descoperita.
Relaxarea este totala, astfel de filme fiind mai putin stresante decat cele din ziua de azi. Si unde mai pui ca un astfel de film poate deveni usor si o scurta lectie de istorie.
Desigur, vorbesc din perspectiva unui cinefil si a unui om fascinat de anii '20-'50 ai secolului trecut, insa cred ca astfel de filme nu sunt numai pentru fani fiind usor de digerat de catre oricine.
Eu unul stiu ce o sa fac in urmatoarele 2 zile ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu