Cu cat trece timpul si nu faci nimic, cu atat mai ireparabil devine.
Cu cat astepti sperand ca timpul sa stearga, cu atat mai putin probabil va fi sa te iert.
Cu cat iti inchipui mai mult ca am fost prea fraier ca sa ma prind ce ai facut, cu atat mai repede mintea mea te transforma in nimeni, in oricine dintre cei multi care nu inseamna nimic pentru mine. Imaginea ta a inceput deja sa se prafuiasca. In curand vei fi o amintire distorsionata, stearsa sau poate va fi ca si cand n-ai fost.
Ai sa regreti candva, mai tarziu dar nu vei mai putea face nimic. Nici tu, nici eu.
Eu pot si cu ceea ce e rau. Sunt obisnuit cu asta. Tu poti?
Degeaba te agati de mine din toate puterile. Viata e prea scurta si prea pretioasa ca sa imi mai pierd timpul cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu