Ultimul bastion?

A fost odata Tuborg... A fost odata Carlsberg... Au fost pentru ca a acum nu mai sunt. Adica ce au fost. Adica o bere de la mama ei, din Danemarca. Acum este doar una dintre multele beri cu nume german, belgian, danez, whatever, dar facute pe plaiuri mioritice, cu apa din Dambovita.

Nu mai amintesc de scandalul recent cu niste produse printre care si Coca Cola, despre care s-a descoperit ca nu au aceeasi compozitie in Europa de Est ca in Vest. Si lista continua. Si cred, cu mintea mea ingusta, ca include si berea. Pe scurt, Carlsberg-ul de acum nu mai are acelasi gust ca cel din prima promotie venita din tara lui H.C. Andersen. Atunci era o bere dulceaga, nu foarte acidulata. Acum este o pisoarca (excuse my french) la fel ca toate celelalte si care iti provoaca la fel de multa balonare ca si acele dubiosenii vandute la pet-uri de 2 litri.

Zilele trecute am vazut la supermarket o alta marca de bere care incepuse sa prinda pe la noi si care a inceput sa pacatuiasca intrucat mai nou se fabrica la noi. Cred ca era Peroni, dar nu bag mana in foc. Pacat, mare pacat.

Ce ne-a/mi-a mai ramas? Pai, ce sa ramana? Pai uite ... Corona. Mexico's finest. Berea mea preferata incepand din 2003, de cand am sorbit-o prima data pe taram francez, intr-un local parizian numit La Cantine du Faubourg. Pentru mine cel putin a ramas ultimul bastion de originalitate bericeasca.