Ploiesti-Bucuresti si retur - viata intre doua orase (partea a VII-a)

Fac ce fac si gasesc din nou un motiv sa dau o fuga pana la capitala. Incepe sa-mi placa aranjamentul asta in care 90% din timp stau intr-un oras unde notiunea de imbulzeala nu prea exista iar 10% ii petrec in haosul din Bucuresti.

Intre timp (adica de la ultima povestire) DN1 a devenit si mai animat. Inclusiv sambata seara, cand ma asteptam ca termitele sa fie la munte iar concetatenii mei in fata TV-ului sau prin Versus.

Dar sa revenim la povestioara de zi... Potigrafu, dupa lasarea intunericului. 70 km/h pe banda I. Zaresc o silueta pe trecerea de pietoni, aflata inca in dreptul celuilalt sens de mers. Franez si opresc oarecum "din scurt" dar fara scartait de roti or anything. Ma uit in oglinda cand inca mai aveam un 10 km/h si vad niste faruri ca de Peugeot care vin ... pe banda mea, bineinteles. La un moment dat le vad cum incep sa tremure in oglinda retrovizoare si aud scartait puternic de roti, semn ca vita de la volan a observat prea tarziu ca ma oprisem si/sau avea (mult) peste 70 la ora, in localitate.

Pornesc mai departe in timp ce (apuc totusi sa) observ in oglinza ca specimenul cu frana trage pe dreapta (si parca as spune ca) urmat de o a doua masina. Iar de-aici incolo pot curge speculatiile, ca n-am avut nici chef nici timp sa stau si sa vad ce se intamplase.

Ideea este ca de ceva timp incoace caut sa pun franele cat mai in lung - nu se stie niciodata ce somnolenta vine din spate si chiar nu am chef sa numar mai multe "oua" cand ma uit in spate, ca in bancul cu Nastase :))

Va urma