M-am sucit, m-am invartit si am hotarat: scriu despre viata in multinationala, pentru ca sunt baiat mare si stiu sa nu trec limita confidentialitatii, so here we go.
La noi in multinationala sunt si au fost si oameni care au trecut si pe la firme romanesti. Nu stiu daca stiti ce inseamna asta: in majoritatea firmelor romanesti e mult balcanism (a se cititi iad, dictatura, spaguire - zic de aia non-financiara si foarte mult pupin...ism de-ala). Ei, cei mai multi dintre astia de au trecut si prin firme de-alea nu si-au pierdut vechile obiceiuri.
Nu, in articlul de fata n-o sa ma refer la "ism-ul" de mai devreme ci la alta caracteristica a celor mentionati mai sus. Aia in care ma uit la zambetul lor fals gandind: ce mi-ai face tu mie, ce-ai mai sari la gatul meu ca o puma daca ne-ar lua cineva cu mana si ne-ar muta acum intr-o firma romaneasca.
Noroc ca intr-o multinationala exista tatucu strainu' (americanu', englezu', neamtu', francezu', whatever) care vine si ii arde pe cei care afiseaza jigodisme de-astea. E pe principiul: aici suntem sa facem treaba nu sa ne aratam muschii si lipsa celor 7 ani de-acasa.
But remember: just because you're smiling at me, doesn't mean I forgot what people like you used to be like in a different environment. Sapte ani de lucrat in firme romanesti nu se uita peste noapte.
Am o veste proasta pentru tine: se intampla si in multi- si in mega-nationale!
RăspundețiȘtergereSi, spre surprinderea ta, sunt destule firme romanesti care au scapat de boala asta, unele de ani buni!
The Greek
Cu prima parte parca asi fi de acord cu tine.
RăspundețiȘtergereCu a doua insa - imi vine foarte greu sa cred, dupa ce am trecut prin 5 firme romanesti inainte sa ajung in multinationala.