Am invatat ca in viata sunt suisuri si coborasuri, unele mai abrupte, altele mai line. What comes up, must go down, nu?
Uneori suntem pregatiti pentru schimbarile de nivel, dar de cele mai multe ori nu. De fapt am vrea sa fim pregatiti pentru coborasuri iar cand vine vorba de suisuri preferam sa fim luati prin surprindere. Ei bine, nu intotdeauna se intampla asa. Sau, ca sa fiu sincer, cred ca de cele mai multe ori se intampla fix invers.
Am pus la punct insa o strategie: incep sa ma pregatesc de coboras inainte sa se termine urcarea. Si chiar functioneaza. Adica se atenueaza golul in stomac provocat de coborari, mai ales de cele abrupte. Iti da un oarecare sentiment de siguranta sa stii ca esti pe faza inainte sa se intample.
Ma intreb oare daca asta nu genereaza insa si o problema. Si anume cea legata de faptul ca timpul petrecut cu pregatirea pentru coboras este timp consumat din cel dedicat bucuriei urcusului. Uneori asta chiar seamana cu sindromul Al Bundy. Adica personajul ala ajunsese sa nu se mai bucure de urcusuri stiind ca in mod inevitabil urmeaza un coboras.
Totusi coborasurile pot fi fun de multe ori. Si am o banuiala ca sunt mult mai pline de adrenalina decat multe din urcusuri. Adica te simti mai viu la coborasuri. Am I wrong, people?
Cum te pregatesti de coboras, tare vreau sa stiu. Uneori vine unul mai abrupt si-ti ruineaza nervii, galeria iti canta "n-ai stiu sa-ti gestionezi resursele", psihologul scobeste in cautarea "modelului disfunctional".
RăspundețiȘtergereCica "totul are un scop", dar uneori as zice ca scopul e atat de invizibil incat dupa mine "totul e random".
Cu banii m-am mai invatat, dar cu restul...
E simplu: iti inchipui ca deja se intampla coborasul, cand tu esti inca la urcare. Si te apuci sa traiesti efectiv acel coboras fals.
RăspundețiȘtergereNu spun ca recomnd strategia asta, dar in cazul meu personal nu am gasit inca alta mai buna.
asta e idee de NLP-ist :P parca asa spun ei, "ancore", desi ei predica neutralizarea ancorelor nasoale. Correct me if wrong.
RăspundețiȘtergereNu e mai bine totusi sa traim fully coborasul, ca dupa aia cand urcam sa ne amintim "ce naspa eram, ce bine sunt acum ca am bilet de tramvai si bani de intretinere?"
you're absolutely right :)
RăspundețiȘtergereRenata - la mine nu functioneaza chestia aia.
RăspundețiȘtergerePrefer sa uit partile dureroase ale trecutului.
Eu nu am spus ca tin cu mine suferinta din trecut, insa la momentul la care o simt, sa o simt din plin. Apoi sa ma bucur ce balsam e linistea de dupa furtuna.
RăspundețiȘtergereStefania: si bani de CASS, mama lor...
O simti din plin zici ... si de c enu vrei sa incerci diverse metode astfel incat sa n-o mai simti asa din plin?
RăspundețiȘtergerenu am zis ca o simt din plin (acum), ci cu totul altceva.
RăspundețiȘtergereDa, da, am inteles. Ziceam de momentul cand o simti, oricare ar fi acela.
RăspundețiȘtergereMi-e neclar despre ce mai e vorba aici si nu vreau sa spun aiureli. Probabil ca sunt metode, dar acum nu vad niciuna, in afara de a trai tot ce se poate, cat mai mult si mai profund.
RăspundețiȘtergereE si asta un punct de vedere si il respect.
RăspundețiȘtergere