N-am crezut ca o sa ma intorc in America prea curand. Dar iata ca se intampla.
Retraiesc starile deja cunoscute: agitatie, nu pot sa dorm (asta urmeaza), gandul ca o sa traversez iar oceanul, sentimentul de singuratate specific aeroporturilor (singuratate din aia cand esti inconjurat de mii de oameni de toate natiile, care alearga in toate directiile si din care nu cunosti pe nimeni), dar si revederea cu prieteni si colegi, etc.
Nu-mi place sa zbor, in primul rand pentru ca in momentul ala in care stewardesa iti explica procedurile in caz de urgenta nu te mai simti om, persoana ci ... un fel de bagaj ambulant, un obiect de transportat de colo-colo. Ar trebui sa faca ceva in sensul asta, companiile aeriene. Suntem totusi in secolul 21, nu mai zburam cu avioane din alea cu elice, ca in vremurile de inceput ale aviatiei.
Dar sa revenim la America... cu o vorba care circula prin Romania. Asa cum in tara se spune ceva de genul la Bucuresti se invarte (in oala cu) ciorba, cred ca acelasi lucru se poate spune si despre America, la scara globala, evident.
Noi astia de pe aici ne-am obisnuit ca America sa fie numarul 1 in lume, etalonul, modelul de urmat. Nu mai intru in detalii, cu chestii gen i-am asteptat 45 de ani pe americani, sau tricourile, sepcile, blugii, bandanele cu steagul american din anii '90. Chiar ii spuneam unui coleg american, ca daca ar fi ca Romania sa transmita Americii un mesaj scurt si la obiect, acel mesaj ar fi probabil: America, stay number one, baby ... stay number one!. La urma urmei cine si-ar dori ca lumea sa fie condusa de China sau de Rusia? :)))
Asadar, stimate cititoare si stimati cititori, saptamana viitoare lansam un nou serial, un fel de jurnal de bord dedicat aventurii mele pe taram american. Deci, stay tuned! :)
Va urma
Nu (mai) sunt deloc numărul unu. Și știu și ei asta ... sau o realizează treptat. Drum bun !
RăspundețiȘtergere