Adica starea aia ca de dinaintea unui zbor, sa zicem asa, la intamplare ... de mai multe ore si din doua bucati :)
Mai este cam o saptamana pana la eveniment dar m-a apucat deja. Puls un pic marit, gandul de a nu uita ceva, intrebari de genul cu ce naiba ma imbrac, senzatia de criza de timp, etc. E posibil sa devin si un pic irascibil intre timp, asa ca, imi cer scuze anticipat :p
Sunt convins ca in noaptea de dinainte o sa am si tulburari de somn, desi sunt la al N-spelea zbor (am pierdut sirul de la 20 incolo :D). Iar de calmat o sa ma calmez de-abia cand o sa fiu in avion, la multe mii de metri altitudine, cand starea de agitatie va fi inlocuita de una de liniste sufleteasca si de gandul ca acolo sus esti doar tu, pilotii si Cel de Sus. :))
De cate ori ajung prin vreun aeroport strain, nu pot sa nu ma gandesc, vazand multimea de oameni de toate natiile, care alearga in toate directiile: ce mica este viata noastra in Romania si ca toate problemele si grijile noastre sunt prea mici pentru lumea asta mare. Si asta pentru ca totul iti este dat peste cap iar orizontul ti se largeste deodata. E ca si cum ai iesit dintr-o vale intunecoasa inconjurata de munti si te-ai urcat pe cel mai inalt varf de unde poti vedea totul in jur.
Iar cand voi pune piciorul pe pamant, de cealalta parte a oceanului, Romania va fi doar o amintire de demult. Imi place la nebunie senzatia :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu