Sunt un dezastru d.p.d.v. vestimentar ... recunosc. Si asta ma dezavantajeaza ... stiu. Chestia e ca m-am obisnuit asa, desi am momente in care ma imbrac mai bine (de ex. cand e vorba de tinuta business).
Nu zic ca port haine ieftine ci doar ca sunt cam ... neasortate (merge termenul asta?). Si asta din doua motive: 1. nu mi-am batut capul prea mult cu asa ceva si 2. nu prea se potriveste cu cartierul in care stau acum :p (si nici n-am chef sa ma arate lumea cu degetul, pe strada si sa zica: ia uite-l si pe ... metrosexualul asta! Pe aici se zice altfel speciei respective, din categoria it's not a purse, it's European, dar cuvantul e prea vulgar).
Dar, dupa cum probabil stiti, traim intr-o societate care pune accentul pe imagine (muschi, coafura, tzoale, ochelari french style, cu rama groasa, etc.), asa ca intr-o buna zi va trebui sa ma scutur de hainele de om obisnuit si sa ma cosmetizez. Adica tot tacamul: mers la sala ca sa se vada creierii (adica brandu' ma, ce nu intelegeti? :p), ceara in par, kilu' de parfum la purtator, etc. etc. Nu de alta, dar in Bucuresti, daca ma duc imbracat asa, mai ca pe la Ploiesti si nu sunt intr-un cartier mai de oameni obisnuiti, s-ar putea sa aud: ia uite-l si pe tzaranul asta! :)))
P.S. In comparatie cu vest-europenii, americanii au un simt estetic mai subtire, la capitolul imbracaminte. Si cu toate astea ii doar fix in ... ceara din par :p
Deci ies in oras (Bucuresti) imbracat oarecum business. Prezentabil, oricum. Eram in centru si mergeam oarecum tzantzos :p (ce, eu n-am voie?). A, si aveam si privirea aia de businessman. :)) Doua don'soare imbracate ca de Dorobanti (desi nu eram in zona aia), se uitau languros la yours truly.
RăspundețiȘtergereO saptamana mai tarziu, aceeasi zona, imbracat mai ... sportiv: nimeni, nicio reactie. De fapt era de parca nici nu existam.
Asta e doar un exemplu. Mai am si altele ;)