Ma simt in sfarsit comfortabil sa vorbesc despre ceea ce nu pot numi altfel decat un cosmar cu ochii deschisi. Nu este ceva ce mi s-a intamplat recent ci despre un (hai sa-i spun in continuare) cosmar pe care l-am trait acum mai multi ani.
Stateam in pat, langa o fereastra deschisa, cu ochii indreptati spre cerul instelat de vara, intr-o zona rurala (deci fara poluare luminoasa sau de alta natura). Gandul mi-a zburat la inceput mai incet iar apoi cu o iuteala ametitoare la un concept biblico-stiintifico-fantastic: ce s-ar intampla daca ar disparea Universul, cu tot cu Dumnezeu iar eu as exista in continuare, in spatiu, in intuneric?
Nu exista termen de comparatie pentru a incerca o descriere a amestecului de frica, de angoasa, de solitudine, de dezolare, de ... you name it!
Nu cred ca oricine poate simula si trai un asemenea scenariu. Trebuie o minte care a stocat o multime de informatii, de la texte biblice si pana la concepte SF de genul celor din universul Star Trek (a se vedea episodul Death Wish din seria Voyager - cei care nu sunt fani: incercati sa extrageti doar conceptul de imortalitate din episod; ignorati restul), de la texte despre paranormal si pana la filme pe teme apocaliptice.
Dealtfel cred ca am mai scris pe aici pe blog ca sunt genul de om care uneori, uitandu-ma la un film incerc (si uneori reusesc) sa intru in pielea cate unui personaj si sa simulez emotiile traite de acesta. Nu radeti ... poate fi o experienta interesanta.
Nici decorul nu este de neglijat. Ma aflam in locul in care am vazut pentru prima data in viata o biserica si unde am auzit pentru prima data de Dumnezeu si de Biblie. Si mai era si locul unde lumea inca mai era fascinata de ceea ce inseamna religie dar si de ceea ce tine de paranormalul crestin sau pagan. Pe scurt, era scenariul perfect pentru a experimenta o asemenea traire.
Stiu ca exista o denumire stiintifica pentru aceasta frica, fobie sau cum vreti sa-i spuneti, dar inca nu am gasit termenul exact. Oricum, nu cred ca exista in lume o frica mai mare ca asta si nu doresc nimanui sa o experimenteze. Din fericire nu am mai trait experienta respectiva de mult timp.
Astept comentariile psihologilor dar si a celor care sunt doar wanna be's :) Ce ziceti, George Costanza e mic copil pe langa mine, nu? :p (pentru cei care cunosc serialul Seinfeld)
Ce s-ar intampla daca ar disparea tigarile pe care le fumezi, banii pe care ii castigi, amintirile tale din urma (tot trecutul ar fi sters din mintea ta), temerile pe care le ai?
RăspundețiȘtergereCe ar mai ramane?
Ar ramane speranta :)
RăspundețiȘtergereMi se intample si mie sa am niste cosmaruri cu ochi deschis odata sau decateva ori pe an par destul de reale si groaznice
RăspundețiȘtergere